Vis sub Luna, in Muntii Godeanu

Cum vremea se tine inca foarte buna, si zapada este din plin, profit de asta si fug in Godeanu. Dorinta de a merge pe schiuri spre Godeanu e tocmai din toamna, cand am mers in zona Gugu si mi-a placut foarte mult…atunci mi-am promis ca voi ajunge pe schiuri!!! Plecam amiaza din Lupeni, Vali, Piratu si Adi, cu directia Gura paraului Branu, sau Lapusnicu Mic. Drumul e o placere, devine usor enervant pe conturul lacului de acumulare de la Gura Apei. Gropile sunt foarte mari iar baltile sunt si mai mari!!! Parcam! Miroase a primavara.

1

Ne echipam si intram in traseu. Sunt singurul care am mai fost prin zona, pentru ceilalti fiecare pas e o surpriza si o minune, de-a dreptul.

Gaska

Tinem poteca care se  strecoara cand pe malul apei, cand prin tufarisuri. Suntem incaltati direct in claparii de tura, si teama ne e de a nu-i lovi de bolovanii mari pe care suntem nevoiti sa-i suim din cand in cand.

In gura vaii

Valea Lapusnicu Mic

Un nor mare, ne da de inteles ca va ploua cat de curand. Continuam pe vale si simtim primi picuri. Uitandu-ma inspre inaltul perete ce se desprinde din Borascu, vad cum coboara o perdea de ninsoare.

Ploua

Sus ninge foarte tare, la noi, pe vale e lapovita. Ne adapostim sub coroana bogata a unor brazi de pe vale si incepem sa imbracam hainele impermeabile.

Adapost

Nu stam foarte mult deoarece vremea e destul de tarzie si nu vrem sa ajungem pe intuneric la refugiul din Gugu. Intram iarasi in ritmul de mers, dar nu pentru foarte mult timp, ca urmeaza sa cotim brusc dreapta, spre abruptul ce ne duce spre refugiu. Aici dau cateva informatii baietilor, despre urcare si despre cam cat timp avem de mers. Incepem urcusul…greoi! Schiurile pe rucsac, rucsacul plin cu toate cele necesare- a adunat ceva kilograme. Inaintam usor, prin padurea mixta. Piratu prinde curaj si se detaseaza de grup. Eu, impreuna cu Adi si Vali venim mai greu. Tinem poteca care urca in zig-zag-uri scurte. Vali gaseste niste bani, pierduti de altii si ne amuzam pe faptul asta. Ma intreb oare cat vom mai cara schiurile pe rucsac. Ajungem in zona de plat si-acolo avem si placerea de a da de zapada. Punem schiurile in picioare si continuam pe schiuri.

In sfarsit pe schiuri

Zapada creste in strat cu fiecare pas pe care-l facem, si incet,incet ne apropiem de liziera padurii. Ultima parte a padurii de molid, trebuie a recunosc, ca ma oboseste si ma seaca, mai ales ca nici nu se pune vorba de poteca. Zapada este foarte mare, plus de asta, stratul de zapada din ninsoarea  de mai devreme se lipeste de foca.

Zapada proaspata

Inaintam cu greu, dar ne-am ridicat mult in altitudine si zarim abrupturile Borascului, varful Galbena si Micusa, acum ” orangite” de lumina soarelui in apus. Iesim din padure si zarim refugiul Gugu 1686 m alt.

Orangite

Micusa si Galbena

Refugiul Gugu

Vali la refugiu

Un refugiu la care s-a muncit din greu si carora doresc sa le multumesc pentru efortul imens pe care l-au depus pentru a construi acest refugiu. Soarele deja s-a coborat foarte mult spre apus, iar saua Branu isi coboara umbra spre refugiu. Intru cu Vali rapid in refugiu si ne si punem pe foc. Ne trebuie putin foc pentru a topi zapada, plus de asta sa uscam putin din hainele umezite de ploaie si transpiratie. Pana ce Piratu si Adi ajung la refugiu, noi ne schimbam de haine si punem continuu pe foc. Se incalzeste destul de repede inauntru, si mai ales se topeste repede zapada pusa in niste oale gasite prin refugiu. E foarte curat inauntru, si becurile inca ard. In toamna ma intrebam cat va rezista panoul solar…Ajung si baietii si ne punem pe treaba. Aruncam sacii de dormit sus la priciuri, ne punem sa mancam putin, si ne trantim la vorbe. Miroase a  tuica, dar cateodata prinde bine un pahar…si chiar ne-a prins bine tuica adusa de Vali.

In refugiu

Piratu

La masaIncet ne ia somnul si ne cam retragem  spre somn, nu inainte de a iesi din refugiu sa vad cum sta treaba cu vremea. E un cer senin, cu stele multe si o Luna superba. Ne urcam la prici, si stam la taclale din sacii de dormit.

Vali si eu

Piratu

Este destul de cald sus la prici, si in sacul de puf cam greu poti sa stai. Adormim usor. Ma trezesc, ma foiesc, intr-un final adorm…visez. 6 am. Suna telefonul pus de mine. E timpul sa ne trezit. Cam cu groaza, mai ales ca e destul de rece in refugiu. Ne punem  pe treaba rapid si parca intr-o clipita suntem jos in ” living” . Ne pregatim echipamentul pe care-l vom lua cu noi, apoi mancam cate ceva. Vali isi pune de-o supa, de care uita repede si da pe foc…de-aici a fost dor un pas pana sa dam amandoi in foc…de nervi!!! Strang mai repede din lucruri si pornesc la drum.

dimineata

Custuri

Piratu

Piratu e gata si el si plecam in traseu. Ii vom astepta pe Adi si Vali undeva pe traseu, la soare, ca acum e inca rece la refugiu. Vremea este excelenta. Soarele isi trimite razele spre noi si simtim caldura placuta a soarelui de dimineata. De la refugiu, traversam poiana ce ne duce spre apa paraului Mitul, mai exact pe o poteca veche, marcata pe harti, inexistent pe teren-cruce rosie si albastra, trasee ce duc spre saua Mitului, prin valea Mitului.

Saua Branu

Cum intram pe firul apei Mitului zarim silueta lui Gugu, acum cu palarie. O cornisa imensa ii acopera varful ascutit.

Gugu

Zarim si caldarea lacului Gugu, frumos dantelata de o cornisa mare.

Gugu si caldarea Gugu

Ne continuam traseul inr-o curba de nivel, printre braduti rari.

Piratu

Muntele Scurtu

Traversam cateva ravene, ascunse sub stratul mare de zapada si ajungem in dreptul caldarii lacului Gugu. Incercam sa taiem o fata mica, dar abrupta si fara sa-mi dau seama ,ma si vad aluncand destul de bine si rapid. Ma prind de o creanga de jneapan si reusesc sa ma opresc. Imi dau schiurile jos si o iau la picior.

Imediat dupa cadere

Piratu ma privea de undeva de sus. Ajung la el si imi verific mana dreapta. Fiind in tricou, mi-am tras o rana frumoasa pe antebrat. In spate ii vedem si pe ceilalti cum se apropie. Din acest punct trebuie sa coboram spre o stana aflata chiar la malul apei Mitului.

Valea Mitului

Moraru

Imi dau foca jos si ma pregatesc de coborare. Piratu s-a lansat deja si probabil e pe vale ne astepta. In scurta vreme ajung si eu in valea Mitului, langa paraul Mitu.

Paraul Mitu

Ma uit la Vali si la Adi cum coboara pe fata abrupta. Pun foca inapoi pe schiu si continui in amonte. Piratu, Vali si Adi au coborat pe foci si au avantaj ca nu trebuie sa mai piarda vreme cu pusul acestora, asa ca acum trebuie sa-i ajung.

Baietii la inaintare

Soarele incinge destul de bine, dar zapada ramane inca inghetata. In dreapta noastra avem peretii abrupti ai muntelui Gugu, Scarita, iar mai in fata, avem varful Moraru. Pe stanga avem abrupturile ceva mai domoale ale muntelui Scarisoara. In fata noastra se ridica in trepte usoare saua Mitului, puternic inzapezita. Un vanticel isi face simtita prezenta, spulberand usor zapada ninsa cu o noapte inainte. Urcam, trecand peste terasele ninse ale vaii Mitului. Gugu isi modifica forma in functie de cum urcam. Ba e ascutit, ba e foarte plat. Un nor ciudat se apropie de varf, dand senzatia unui mic OZN.

Gugu

Ne apropiem de peretele inghetat ce inchide valea Mitului. Facem o pauza de masa si admiram peisajul. O frumoasa portita intre munti, imi da ocazia sa fotografiez varful Retezat.

Varful Retezat

De-aici din vale nu prea avem o vedere de ansamblu, in schimb ne multumim cu plaiurile Scarisoarei. Ne dam cu crema de protectie pentru soare si batem planul pentru urcarea finala spre creasta principala a Godeanului.

Micusa

Piratu se hotaraste sa-si dea schiurile jos, sa le lege pe rucsac si sa urce la picior pe abruptul dinspre creasta. Vali si Adi se duc si ei pe urmele lui Piratu. Eu imi caut o trasa de urcat pe schiuri, pe o fata mai domoala a muntelui Moraru. Urcand in zig-zag, ii vad pe baieti cum urca-n trepte drepte abruptul Mitului. Prinzand altitudine se zaresc tot mai mult varfurile Retezatului si creasta Godeanului, partea finala inspre varful Paltina. Panta devine tot mai moale si ma apropiu de o dalma mica. Este varful Moraru 2279 m alt.

Tarcu

Godeanu

Baietii sunt si ei in imediata apropiere, ii vad venind inspre varf. O frumoasa priveliste se deschide spre crestele muntilor Tarcu. Varful Godeanu cu ale sale abrupturi imi fac cu ochiul si ma invita parca intr-un tur de recunoastere. Gugu, e in bataia soarelui, si ne asteapta sa-l urcam.

Vf. Tarcu

Pe vf Moraru

Muntii Retezat

Vf Gugu

Stam cateva minute bune pe varf. Vali imi da ideea de a merge pana in varful Godeanu, dar picam la comun acord ca va fi iarna viitoare. Din varful Moraru coboram pe foci in mica sa dintre varful Moraru si varful Scarita, mai exact saua Scarita. Priveliste frumoasa spre abrupturile Morarului.

Moraru

Cornisele uriase dau un spect aparte acestor abrupturi impresionante. Undeva sub zapada, stim ca sta ascuns lacul Moraru.

Peretii Morarului

Din sa, urcam cateva minute bune, pe coama muntelui Scarita pana in varful Scarita 2159 m alt. Privelistea spre Gugu, ne face parca sa grabim pasul in a-l cuceri. Din ce vedem noi din acest punct, se pare ca ar fi mult mai bine sa ne dam schiurile jos.

Urcarea spre Scarita

Coborarea este foarte lunga si merita sa schiem bine, si sa ne protejam si focile de gheata de pe creasta. Dam focile si ne coboram rapid intr-o ultima sa inainte de urcarea spre varf. Nu-mi vine a crede ce coborare!!! O zapada foarte buna, cum nici in plina iarna nu gasesti!!! Viraje largi ne trimit rapid inspre sa. De sus, vad ca prin ocolirea unui mic varfulet pot sa mai castig o mica coborare…a meritat! Pe un mic platou inzapezit, ne pregatim de urcarea finala spre varful Gugu. Piratu e in fata si se desprinde rapid de grup.

Godeanu

Eu imi fac un ritm al meu, si cu gandul departe incerc sa urc si eu acest varf sacru. Piratu se pare ca a reusit…Urc, privesc abruptul si caldarea lacului Gugu. Stiu ca acolo jos, acum cateva luni de zile ne bucuram de racoarea lacului. In spate, Moraru se departeaza tot mai tare de noi. Adi si Vali sunt imediat in spatele meu. Tarcu se bucura din plin de soarele de primavara. Ajung si eu la varf…acum o cornisa imensa. Sunt cu Piratu la 2291 m alt pe varful dacilor. Nici nu stiu ce sa fac prima data. Sa imi schimb tricoul ud, sau sa admir peisajul furand din cand in cand cate o fotografie. Pana vine Vai si Adi, ma duc rapid sa vadcum e coborarea. Stiu ca vara e o creasta destul de ascutita…acum e o cornisa frumoasa!!

Moraru

Coborarea din Moraru

Creasta Godeanului

Godeanu si Moraru

Caldarea lacului Gugu

Cu totii pe varf, stam si profitam de soarele cald, privim de jur imprejur, si punem planul de bataie pentru coborare.

Pe varf

De-aici urmeaza coborare pana la refugiu. Pregatim schiurile si-i dam bataie. Plec primul pentru a-i surprinde in coborare de pe varful foarte ascutit.

Gugu start

Piratu

Coborarea

Am o usoara emotie cand schiez prin zona aceasta, nu stiu de ce, dar imi da emotii. Incep si baietii coborarea, si dupa cum se vede le place la nebunie. Ii astept si fac un schimb de camera cu Vali. E si randul meu la fotografie.

eu

Piratu

Adi

Vali

Rapid tragem o noua coborare pana pe un plat, de unde admiram Gugulaul.

Gugu

Coborarea de la Gugu

O pauza mica si pornim spre saua Branu.

Valea Mitului si vf Gugu

Intr-o coborare usoara intram in ravena adanca ce-si cara apele pe sub saua Branu. O traversam fara probleme, si urcam lejer, fara a da schiurile jos, spre un mic varf. Din varf avem o imagine mai ampla spre caldarea unde e refugiul Gugu. Cotim stanga si pe langa jnepenisuri coboram in saua Branu.

vf Branu si saua Branu

Baietii la ski

Zapada e deja foarte inmuiata si aluneca foarte greu. Ne lansam in linii aproape drepte spre refugiu. E ora amiezii si suntem in fata refugiului. Am ajuns foarte repede, dar ne-am bucurat de zapada buna a diminetii. La refugiu, e cazul de o pauza mare. Fiecare face ce vrea. Eu ma asez pe o banca in prispa refugiului, Piratu isi face o cafea, Adi mananca dintr-o ciocolata, Vali mestereste ceva prin refugiu.

Lene mare

Dupa o vreme sar sa imi fac bagajul de plecare. Imi strang toate cele si sunt cam gata de coborare. Gasca se pregateste si ea de plecare si vad ca s-au mobilizat foarte repede ca deja Piratu e langa mine, inchis deja in legaturile schiurilor. Ok, dam bice la vale. Intram in padure. Parca nu ma tin picioarele asa bine, si nici zapada nu e cea mai buna prietena, asa ca o las moale. Nu vreau sa rup vreun brad. Ma duc usor, in viraje lungi, ocolind brazii. Piratu ma urmareste si facem mici pauze de relaxare pe ici pe colo.

Pira prin padure

Dupa vreo cateva pendulari prin padure, ne oprim. De-aici nu mai avem zapada si dezechipam iarasi. Punem schiurile  pe rucsac si dam la vale, lejer sa nu lovim claparii de vreun bolovan. Ne cam trage rucsacul si asta se simte la genunchi. Abia astept sa termin coborarea asta si sa ma vad in albia paraului Branu.

Coborarea finala

Dupa o serie de serpentine abrupte se aude apa tot mai tare si facem o ultima coborare pana in albia bolovanoasa a Branului. Pauza! Dam din haine jos, ca deja e foarte cald, apoi o dam la vale. Piratu ramane in urma si decid sa-i astept la masina. Ma strecor pe poteca abia vizibila din albie, si traversez apa pe pod. Sunt in parcare, langa masina. Pana vin ceilalti am sa-mi spal claparii de frunze si noroi captat in timpul coborarii prin padure. Vad ca si restul ajung teferi la masina si ne punem pe treaba. Eu asez schiurile pe masina, unii isi spala claparii, altul incarca rucsacurile in masina…plecam!

semnele primaverii

Un vis implinit…

Despre Dorinw6

Always ready for a trip!
Galerie | Acest articol a fost publicat în Carpatii Romanesti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s